RETRO MALVINA URȘIANU
1980, 140 min.
Regie: Malvina Urşianu
Scenariu: Malvina Urşianu
Imagine: Gheorghe Fischer, Alexandru Întorsureanu
Distribuţie: George Motoi, Silvia Popovici, Cornel Coman
Proiecție: Vineri, 23 septembrie, ora 15:00, Cinema Odeon, în prezența criticului de film Magda Mihăilescu.
Festivaluri: Chicago
Sinopsis:
Țara Moldovei, 1564. Alexandru Lăpușneanu, ultimul descendent al dinastiei Mușatinilor, care mai domnise în țară cu câțiva ani în urmă, se întoarce din exilul impus de trădarea boierilor săi. Hotărât să formeze o Moldovă unită, cu puterea concentrată în mâinile sale pentru a pune capăt o dată pentru totdeauna divergențelor dintre boieri, prințul va trebui să înfrunte opoziția aristocraților atrași de furturi și de trădări.
…………………………
“Alegând pentru prima oară un subiect istoric, autoarea nu pare deloc stingherită de exigenţele filmului de epocă. Dimpotrivă! Malvina Urşianu are conştiinţa exactă că acest film nu poate fi nici un lied şi nici o sonatină. Ca să spună ceea ce are de spus, ea ştie că nu are nevoie de o violină, ci de o orgă. O orgă plasată într-un spaţiu adecvat. Există o sală cu o acustică mai generoasă decât însăşi sala istoriei?” (Ecaterina Oproiu)
Regizoarea Malvina Urșianu s-a născut la 19 iunie 1927, în comuna Gușoeni, județul Vâlcea, într-o familie de boieri. A studiat Istoria Artelor la Institutul de muzeografie, paleografie si biblioteconomie de la Arhivele Statului si a urmat cursul experimental de cinematografie ținut de regizorul Jean Georgescu. Din 1948 lucrează la Studioul Cinematografic Bucureşti, mai întâi ca asistentă a lui Jean Georgescu, Victor Iliu şi Marietei Sadova şi apoi ca regizor secund la filmele “Directorul nostru” (1955, r. Jean Georgescu) şi “Alarmă în munţi” (1955, r. Dinu Negreanu).
Scenaristă a filmului “Bijuterii de familie” (1957, r. Marius Teodorescu) şi regizoare a filmului “Vânt de martie” (1958), este acuzată de greşeli ideologice şi de gestiune defectuoasă a producţiei şi apoi, în 1960-1961, de “sabotaj contrarevoluţionar”, arestată pentru aproape o jumătate de an şi anchetată pentru “agitaţie contrarevoluţionară”. Demascată public şi îndepărtată de pe platourile de filmare şi din studio, ea este reintegrată profesional ca regizor şi scenarist după 1965.
În perioada 1968-1987 a realizat opt filme: “Gioconda fără surâs” (1968), “Serata” (1971), “Trecătoarele iubiri” (1974), “Întoarcerea lui Voda Lăpușneanu” (1979), “Liniștea din adâncuri” (1982), “Pe malul stâng al Dunării albastre” (1983), “O lumină la etajul zece” (1984) şi “Figuranții” (1987).
A urmat o pauză de opt ani, din cauză că se înăsprise cenzura comunistă, dar şi pentru că nu putea lucra după scenariile scrise de altcineva. A revenit în 1995 cu filmul de televiziune “Aici nu mai locuiește nimeni”, iar în anul 2002 a apărut “Ce lume veselă…”, ultimul său film. În anul 2003 i s-a decernat premiul special al juriului la Premiile Uniunii Cineaștilor din România pentru acest film, marcând retragerea Malvinei Urșianu din activitate. A murit în noaptea de 5 spre 6 august 2015.
“Filmele sale, construite în jurul unor teme impuse atenţiei publice de comanda politică a regimului, dar integrate propriei atitudini morale şi viziunii intime despre rolul individului în istorie cât şi propriei viziuni estetice, dominată de gustul pentru spectaculos, ritual şi grandoare, sunt opere de autor, ce subsumează unui ambiţios program etic şi cultural, menit să formuleze o judecată asupra mersului evenimentului din trecut, cu nedisimulate reflectări ale mesajului patriotic şi naţional-comunist. Dacă reuşita în domeniul dramei istorice propriu-zise îi este autoarei mai lesnicioasă, abordarea – uneori de inspiraţie autobiografică – a unor probleme de psihologie şi conflicte sociale, de represiune şi recuperare a individului în condiţiile societăţii totalitare, alunecă, poate fără voia autoarei şi sub presiunea producătorului care-i cenzurează elanurile sincere, în artificial şi formal.” (Bujor T. Rîpeanu, “Cinematografiştii”)
